Uneori, nu lipsa talentului ne ține pe loc în business, carieră, sau orice întreprindem.
Nici lipsa cunoștințelor. Nici lipsa oportunităților.
Ci limita până la care credem că putem ajunge noi și oamenii din echipa noastră.
Am avut această conștientizare mult mai profund vizionând filmul “Coach Carter”, inspirat din povestea reală a antrenorului echipei de baschet a Richmond High School, Ken Carter.
Pentru mine, în esență, filmul nu este despre baschet. Este despre convingeri.
Este despre ce se întâmplă atunci când un om (obișnuit să atingă performantă) intră într-un sistem și refuză să accepte definiția pe care sistemul o are despre cei din interiorul lui.
Când are viziune și crede cu tărie în potențialul membrilor echipei, dincolo de ceea cei ei înșiși văd în ei inițial.
Când standardul și convingerile pe care le ai despre tine devin limita ta
La începutul povestirii, jucătorii din echipa pe care Ken Carter o antrenează sunt obișnuiți cu un anumit nivel de așteptări. Așa că, antrenorul începe cu setarea de noi standarde.
Școala avea un standard minim de 2,0 GPA ca să poată juca în echipa de baschet. Carter a venit cu alte cerințe, toate trecute într-un contract pe care jucătorii și părinții lor l-au semnat:
- 2,3 GPA;
- participarea la toate orele de curs;
- să stea în primele rânduri la ore;
- să poarte sacou și cravată în ziua meciului;
- 10 ore de muncă în serviciul comunității.
Diferența importantă constă în mesajul transmis.
Clauzele din contract au fost susținute consecvent de către antrenorul Carter.
A cerut punctualitate la antrenamente.
A făcut antrenamente riguroase.
Respectul a fost acordat din start și a cerut reciprocitate.
A oferit feedback.
Consecințele au fost aplicate fără excepție și individual și, ulterior, pentru responsabilizarea ca echipă, pentru toată echipa dacă un jucător comitea anumite abateri.
A susținut respectul față de adversar ca fiind parte din respectul față de joc.
A verificat respectarea regulilor (a KPI-urilor) stabilite prin contract.
Deviza pe care o susținea fiind:
„you will play like winners, act like winners, and most importantly, you will be winners.”
“veți juca precum învingătorii, vă veți comporta ca învingători, și cel mai important, veți fi învingători.”
Și, când o parte dintre jucători nu au atins standardul de 2,3 GPA, deși erau încă eligibili conform standardului școlii, Carter a suspendat activitatea echipei și a închis cu lacăt ușa sălii de sport. Într-o perioadă în care echipa câștiga meciuri, antrenorul a decis că nu contează doar câte puncte înscriu ci și ce fac cu viața lor după terminarea școlii.
Nu pentru că baschetul nu mai conta. Ci pentru că voia ca ei să conștientizeze că educația și viitorul lor contează mai mult decât rezultatul de moment de pe teren.
Ce se schimbă când cineva vede o capacitate mai mare în tine?
Ce se poate întâmpla când cineva nu vede mai mult totuși?
Dacă un copil aude suficient de des:
“Nu ești bun la matematică.”
“În familia noastră nimeni nu a făcut asta.”
Există riscul ca, în timp, copilul să transforme aceste cuvinte în convingeri despre propria persoană. În plafonul pe care singur și-l pune în viață. Iar comportamentul său să se alinieze cu acestea.
Similar se poate întâmpla și dacă un adult aude suficient de des:
“Tu nu ești bun la generat idei noi.”
“În echipa noastră nimeni nu a făcut asta.”
Imaginează-ți ce se poate întâmpla când mesajul devine:
“Cred că poți.”
“Hai să vedem ce se întâmplă dacă exersezi.”
“Hai să vedem ce poți construi.”
Cum ar fi să îi transmiți că nivelul la care se află astăzi nu este neapărat limita lui? Să nu își stabilească prea devreme limitele până la care pot ajunge.
Antrenorul Ken Carter nu a susținut jucătorii doar să conștientizeze că sunt talentați, ci i-a susținut să își schimbe perspectiva asupra a ce considerau că este posibil pentru ei.
Ce legătură poate avea cu o companie?
Filmul poate fi interesant și pentru un antreprenor. Se schimbă doar decorul.
În loc de jucători avem angajații.
În loc de profesori și antrenor avem managerii și antreprenorul.
În loc de școală avem compania.
În ambele ipostaze urmărim performanța.
Întrebare se păstrează: Ce cred oamenii care conduc despre oamenii pe care îi conduc?
Dacă antreprenorul și managerii consideră că:
- oamenii nu sunt suficient de responsabili;
- fără să facă ei sau fără să îi împingă de la spate, lucrurile nu se fac;
- “nu se găsesc oameni buni”;
- oamenii din echipă nu pot face lucrurile la fel de bine ca ei;
compania se construiește în jurul acestor convingeri.
Vor controla excesiv. Vor centraliza inclusiv decizii mici. Vor evita să delege.
Și, la nivel de companie, vor atrage și educa angajați care să funcționeze în sistemul creat pentru ei prin comportamente și reguli. Nu pentru că angajații nu ar fi capabili, ci pentru că antreprenorul transpune propriile convingeri în cultura companiei.
Din rolul de antreprenor și din cel de manager, consider că și creăm un spațiu în care oamenii din echipă își reconfirmă și creează continuu propria imagine despre ceea ce văd despre ei că sunt capabili să facă.
Un antreprenor care crede că oamenii sunt iresponsabili va implica multe resurse de timp și energie în a controla prea mult.
Un antreprenor care crede că oamenii pot fi sau pot deveni responsabili va construi contexte în care responsabilitatea să poate fi exersată.
Convingerile antrenorului Carter s-au transpus într-un standard ridicat, în reguli noi, în a urmări rezultatele și respectarea regulilor, în consecințe aplicate. Astfel și rezultatele echipei au fost diferite.
O convingere nouă va duce la un mod de a acționa diferit și la transformarea propriului sistem.
Ce faci când rezultatele de astăzi sunt bune, dar obiectivele pe care le ai cer un nou nivel?
Poate merită să te uiți puțin mai atent la convingerile tale.
Nu doar la cele pe care le declari. Ci și la cele care se văd în comportamentele tale.
Dacă aș spune: “Cred în oamenii din echipa mea.” Dar i-aș verifica la fiecare pas și nu le-aș oferi spațiu să ia anumite decizii fără să se consulte cu mine, atunci comportamentul meu nu ar transmite același mesaj ca și cuvintele.
Așa că te invit să îți răspunzi la câteva întrebări:
- Ce cred eu de fapt despre oamenii din echipa mea?
- Ce cred că pot și ce cred că nu pot?
- Ce standarde aș ridica dacă aș crede că oamenii din echipă pot mai mult?
Și, o întrebare foarte importantă:
Ce convingere a mea menține în acest moment un rezultat pe care spun că vreau să îl schimb?
Pentru că plafonul în companie poate fi dat și de povestea pe care noi, ca lideri, ne-o spunem despre echipă.
Convingerile de până în acest moment ne-au adus la rezultatele de astăzi. Totuși chiar toate dintre ele mai sunt utile pentru obiectivele la care vrem să ajungem?
Și dacă următorul nivel al companie începe cu tine, antreprenorul, liderul?
Antrenorul Carter nu a îmbunătățit doar modul în care jucătorii jucau baschet prin antrenamente fizice asidue și strategie.
I-a ghidat ca aceștia să schimbe ce considerau că este posibil pentru ei, pentru viața lor.
Iar aici consider că este o lecție foarte valoroasă pentru orice antreprenor, manager și pentru fiecare dintre noi: rezultatele pe care le obținem sunt influențate și de ceea ce considerăm posibil, normal și accesibil pentru noi și pentru oamenii din jurul nostru.
Poate rezultatele din compania ta sunt bune. Și ai deja o echipă bună.
Dacă simți totuși că ai ajuns într-un punct în care modul vechi de a gândi nu te mai susține ca să treci la următorul nivel, te invit să te uiți dincolo de strategie.
La tine.
La convingerile pe care se bazează deciziile pe care le iei.
La ce te face să controlezi excesiv. Să amâni. Să nu ceri mai mult.
Dacă vrei ca echipa ta să funcționeze autonom, este important să te uiți la convingerile care te îndeamnă să controlezi excesiv.
Dacă vrei să crești, este important să conștientizezi și datorită căror convingeri îți spui că este prea riscant, prea greu sau chiar că “nu poți, nu este pentru tine”.
Un prim pas important poate fi să îți răspunzi sincer la întrebarea:
“Ce convingere a mea pe care dacă aș schimba-o face să devină posibil următorul nivel pentru mine?”
Descoperă acele convingeri care te țin pe loc și, dacă simți să lucrăm împreună la transformarea lor, scrie-mi.
Putem începe simplu, cu o conversație, de la ceea ce se întâmplă astăzi în business-ul tău și de la ceea ce simți că poate să fie diferit.
Sau putem explora împreună ce convingeri se află în spatele unui plafon pe care vrei să îl depășești.
“Teama noastră cea mai profundă nu e că suntem insuficienți (inadecvați).
Teama noastră cea mai profundă este că suntem puternici peste măsură. Ne sperie cel mai mult lumina din noi, nu întunericul.
Dacă te porți ca şi cum ai fi neînsemnat nu aduci servicii nimănui.
Nu este nimic iluminator în a te micșora pentru ca alți oameni să nu se simtă nesiguri în preajma ta.
Cu toții suntem meniți să strălucim așa cum o fac copiii. Nu este doar în unii dintre noi; este în fiecare.
Și pe măsură ce ne lăsăm propriile lumini să strălucească, le dăm inconștient și altor oameni permisiunea de a face același lucru. Pe măsură ce suntem eliberați de propria noastră frică, prezența noastră îi eliberează automat pe ceilalți.”
Coach Carter (film)